Totul a fost spre binele tau…

"El te priveste… oriunde… mereu… Acum te ia in brate si iti sopteste ca este aici… langa tine…ca nu esti singur…. Te saruta pe obraji si iti spune ca totul va fi bine pt ca mai presus de tot… L-ai ales pe El… stie cat iti este de greu…da El stie… Iti spune ca te iubeste si ca intr-o zi… inima ta nu va mai fi franta caci El va culege bucata cu bucata si va face o alta inima, mai buna… acea inima va fi a ta! si atunci iti vei da seama ca nu mai esti la fel… ca totul a fost spre binele tau… ca mereu esti in bratele Lui, in siguranta…! " (Lemuel N.)

Dusmanilor mei

Voua,

celor ce sunteti departe de a-mi dori binele, voua, celor ce prin faptele voastre atentati la linistea mea interioara, voua, dusmanilor mei, va aduc o sincera multumire:

va multumesc ca existati, desi nu mi-as dori sa exist in locul vostru!

va multumesc ca m-ati "trimis" pe trepe mult mai inalte, departe de voi, intr-o alta lume, unde pot sa cresc frumos, unde pot sa fiu eu insami, unde pot sa simt linistea curgandu-mi prin vene...

o parte din linistea si fericirea mea se datoreaza voua!

si credeti-ma, e singurul mod de a va multumi, n-as putea sa va platesc cu aceeasi moneda ; in lumea mea nu exista astfel de monede...

va multumesc si va deplang; v-ati inghesuit bunatatea, izvorul multumirii, intr-un colt atat de ingust si intunecat al sufletului...v-ati umplut in schimb de nimicuri...ma gandesc daca voi, voi, dusmanii mei...veti cunaoste vreodata fericirea in formele ei vii si depline....

va las multumirea-mi,
Lidia

Ruga de seara...

Ruga de seara...



Se-ntuneca, D-ne...
si uite spre seara ma gandesc iar la Tine...
si mi-e rusine,
ce-ar fi sa privesti si Tu doar seara-nspre mine?

Se-ntuneca, D-ne...
si gandul ma duce-nspre Tine...
si cat as mai vrea...
sa povestim o multime...

Mi-e sila, D-ne, si-am obosit,
ma ard calcaile,
mi-e sila de praful din drum,
spre Tine ma poarta un dor
si
ochii-mi si tamplele-mi dor...

Mi-e sila si totusi
gandul la Tine,
coboara in seara
o pace deplina in mine...

D-ne, ia-mi totul,
D-ne, dau totul,
dar ia-ma de mana...

Lidia

Genova

Genova...

Portofino

Portofino este un mic oraş (520 de locuitori) şi o faimoasă staţiune în nord-vestul Italiei, pe ţărmul Mediteranei, la poalele Apeninilor Ligurici. La nord de oraş, pe vîrful unei coline ce domină golful Portofino, se află mănăstirea medievală San Girolamo (sec.XIII) cu una din cele mai romantice grădini din Europa. Peisajul de excepţie, vegetaţia luxuriantă şi arhitectura rafinată fac din Portofino una din cele mai elegante şi fascinante locuri din bazinul Mediteranei.