Voua,
celor ce sunteti departe de a-mi dori binele, voua, celor ce prin faptele voastre atentati la linistea mea interioara, voua, dusmanilor mei, va aduc o sincera multumire:
va multumesc ca existati, desi nu mi-as dori sa exist in locul vostru!
va multumesc ca m-ati "trimis" pe trepe mult mai inalte, departe de voi, intr-o alta lume, unde pot sa cresc frumos, unde pot sa fiu eu insami, unde pot sa simt linistea curgandu-mi prin vene...
o parte din linistea si fericirea mea se datoreaza voua!
si credeti-ma, e singurul mod de a va multumi, n-as putea sa va platesc cu aceeasi moneda ; in lumea mea nu exista astfel de monede...
va multumesc si va deplang; v-ati inghesuit bunatatea, izvorul multumirii, intr-un colt atat de ingust si intunecat al sufletului...v-ati umplut in schimb de nimicuri...ma gandesc daca voi, voi, dusmanii mei...veti cunaoste vreodata fericirea in formele ei vii si depline....
va las multumirea-mi,
Lidia
miercuri, 6 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
